Juan, un băiețel din Spania e terorizat noaptea de o creatură fără față,
care apare din colțurile întunecate ale dormitorului. La Londra, o fată
descoperă o poveste de groază pe care începe să o citească la școală,
în fața clasei. Monstrul din povestea ei, denumit Hollowface, seamănă
izbitor cu cel care-l chinuie pe micuțul Juan. Londoneza Mia știe că
HollowFace se pregătește să atace și să fure corpul copilului pentru el.
Atât părinții lui Juan, cât și părinții Miei sunt convinși că aceștia
au nevoie de consiliere psihologică, până când tatăl Miei îl vede și el
pe HollowFace în dormitorul fetei și chiar are o încăierare cu el.
Emilie Dandrieux are 30 de ani şi este proprietara unui salon de coafură
dintr-un mic oraş portuar din Franţa, angajându-l pe tânărul arab Jean
pentru a o ajuta la diverse activităţi, fără să ştie că acesta este un
translator educat şi supercalificat, care vorbeşte cinci limbi străine
şi este nebuneşte îndrăgostit de ea, deşi timiditatea îl împiedică să-şi
exprime sentimentele. Atunci când Jean compune o pasională şi poetică
scrisoare de dragoste şi i-o trimite şefei lui fără să o semneze, prima
reacţie a tinerei este să arunce hârtia la coşul de gunoi, însă se
răzgândeşte după ce observă cât de deprimată este mama ei Maddy, pe care
soţul a părăsit-o în urmă cu patru ani şi care se agaţă de speranţa
zadarnică că bărbatul se va întoarce acasă. Emilie ştie că tatăl ei
intenţionează să ceară divorţul pentru a se căsători cu iubita
însărcinată, care este mai
tânără decât fiica lui, motiv pentru care se teme că mama ei va
reacţiona prost atunci când va afla adevărul, mai ales că suferă de o
formă mai puţin severă de agorafobie şi este incapabilă să relaţioneze
cu cineva la nivel emoţional. Considerând că spune o minciună nevinovată
izvorâtă din cele mai bune intenţii, Emilie îi retransmite scrisoarea
de dragoste primită de ea lui Maddy, bucurându-se de încântarea mamei la
gândul că are un admirator secret. Situaţia se complică însă atunci
când ambele femei se îndrăgostesc de Jean.
În tradiția pseudo-documentarelor ”The Blair With Project” și
”Paranormal Activity”, un grup de trei liceeni își filmează activitățile
de zi cu zi. Andrew e un puști singuratic, consumat de o furie mută
pentru că mama sa e pe moarte din cauza unei boli incurabile, iar tatăl
său e un alcoolic abuziv. Pentru a găsi ceva de făcut, să-și ia gândul
de la griji, Andrew cumpără o cameră ieftină de filmat cu care să
înregistreze ce face alături de singurul său amic, Matt. Andrew devine
obsedat de camera de filmat și o ia cu el peste tot, filmând chiar și o
petrecere într-un hambar, unde apare și video-bloggerița Monica. Matt
își face un prieten nou, pe Steve, alături de care descoperă un cristal
venit din spațiu, care le dă puteri supranaturale, telekinetice. La fel
precum un mușchi, puterea lor crește cu cât o folosesc mai mult. Noile
super-puteri ajung să scoată ce e mai rău din adolescenți și să le pună
la încercare prieteniile.
Populaţia Seediq a fost forţată să renunţe la
cultura proprie, tradiţie şi credinţă în timpul ocupaţiei Japoniei
asupra Taiwanului. Bărbaţii, vânători dibaci, au fost puţi să lucreze
din greu pentru ocupanţi, iar femeile, care se ocupau în mod tradiţional
cu ţesutul, au devenit slugi şi menajere pentru japonezi. Populaţia
Seediq avea obiceiul de a-şi tatua feţele pentru a deveni Seediq Bale,
oameni adevăraţi, dar această tradiţie a fost interzisă de forţele de
ocupaţie. Mona Rudao a văzut cum cei din poporul său sunt oprimaţi timp
de 30 de ani. În toamna
anului 1930, un an când sclavia celor din neamul Seediq ajunsese la
apogeu, un cuplu tânăr se căsătoreşte şi e dată o petrecere de bucurie
la care apare şi un japonez, devenit recent inspector al regiunii. Tado
Mona, fiul lui Rudao, îi oferă japonezului vin, dar e bătut fiindcă ar
fi avut mâinile murdare şi l-a jignit pe
japonez. Tado Mona şi fratele său, Baso Mona îl atacă pe japonez şi
încep o răscoală. Întregul trib va ajunge ţinta răzbunării japonezilor
aşa că i se cere lui Mona Rudao să preia conducerea în lupta împotriva
ocupanţilor. Rudao tânjeşte să recâştige demnitatea tribului său, dar nu
ar vrea ca aceştia să-şi piardă vieţile în luptă. În cele din urmă,
gândindu-se la străbuni, decide să pornească lupta. Seediq Bale -
oamenii adevăraţi - credeau în curcubeu, iar japonezii credeau în soare
(pe care îl au şi acum simbolizat pe drapel). Mona Rudao a condus în
luptă 300 de războinici Seediq împotriva a 3.000 de soldaţi japonezi. Se
spune că atunci când au luptat, unii crezând în curcubeu, iar ceilalţi
în soare, uitaseră că, de fapt, cu toţii credeau în acelaşi cer.
Populaţia Seediq a fost forţată să renunţe la
cultura proprie, tradiţie şi credinţă în timpul ocupaţiei Japoniei
asupra Taiwanului. Bărbaţii, vânători dibaci, au fost puţi să lucreze
din greu pentru ocupanţi, iar femeile, care se ocupau în mod tradiţional
cu ţesutul, au devenit slugi şi menajere pentru japonezi. Populaţia
Seediq avea obiceiul de a-şi tatua feţele pentru a deveni Seediq Bale,
oameni adevăraţi, dar această tradiţie a fost interzisă de forţele de
ocupaţie. Mona Rudao a văzut cum cei din poporul său sunt oprimaţi timp
de 30 de ani. În toamna
anului 1930, un an când sclavia celor din neamul Seediq ajunsese la
apogeu, un cuplu tânăr se căsătoreşte şi e dată o petrecere de bucurie
la care apare şi un japonez, devenit recent inspector al regiunii. Tado
Mona, fiul lui Rudao, îi oferă japonezului vin, dar e bătut fiindcă ar
fi avut mâinile murdare şi l-a jignit pe
japonez. Tado Mona şi fratele său, Baso Mona îl atacă pe japonez şi
încep o răscoală. Întregul trib va ajunge ţinta răzbunării japonezilor
aşa că i se cere lui Mona Rudao să preia conducerea în lupta împotriva
ocupanţilor. Rudao tânjeşte să recâştige demnitatea tribului său, dar nu
ar vrea ca aceştia să-şi piardă vieţile în luptă. În cele din urmă,
gândindu-se la străbuni, decide să pornească lupta. Seediq Bale -
oamenii adevăraţi - credeau în curcubeu, iar japonezii credeau în soare
(pe care îl au şi acum simbolizat pe drapel). Mona Rudao a condus în
luptă 300 de războinici Seediq împotriva a 3.000 de soldaţi japonezi. Se
spune că atunci când au luptat, unii crezând în curcubeu, iar ceilalţi
în soare, uitaseră că, de fapt, cu toţii credeau în acelaşi cer.
Zeci de băieţi, de la 11 la 17 ani, sunt ţinuţi în gerul iernii din
Norvegia şi puşi să taie buşteni ori să care pietroaie dintr-o grămadă
în alta pentru a învăţa disciplina. Stellan Skarsgard, în pielea lui
Bestyrere, conduce cu stricteţe şcoala de corecţie de pe insula
Bastroy, creată pentru băieţii care nu se ştiu purta bine. Directorul şi
corpul său profesoral sunt de neînduplecat când vine vorba de aplicarea
regulilor, iar copiii trebuie să-şi merite soarta dacă niște adulţi au
decis să-i pedepsească atât de aspru. Sau nu?
